Ronnie e pe cal

Am dat drumu la televizor. Stiam ca astazi este meciul dintre O'Sullivan si Murphy. Sunt, ce-i drept, un fan foarte mare al lui O'Sullivan si incerc sa nu pierd niciun meci pe care il joaca. In ultimul timp trebuie sa recunosc ca am fost destul de dezamagita, pentru ca acest om nu are adversar. Nu are cu cine sa joace. E mult prea bun si inevitabil castiga un meci inca de dinaintea disputarii lui. Singurul meci care m-a impresionat cat de cat a fost cel cu Perry pe care l-a castigat la mustata, iar Perry ar fi facut surpriza campionatului daca ar fi reusit sa il elimine pe O'Sullivan. Trebuie sa recunosc totusi ca m-am gandit ca O'Sullivan este constient ca nu are adversar, iar pentru frumusetea meciului s-a lasat condus de adversar ca la finalul meciului sa revina spectaculos si sa castige, lasandu-si adversarul cu gura cascata.

Mai nou urmaresc cum joaca O'Sullivan si cat de maiestuos este. Felul in care isi gandeste jocul cu trei mutari in avans mi se pare incredibil. Sau cum isi duce bila alba fix acolo unde are nevoie.

Recunosc, mi-ar placea si eu sa am aceasta indemanare. Ma multumesc totusi ca am indemanare atunci cand vine vorba despre hartiile pe care trebuie sa le fac in fiecare saptamana la firma de servicii salarizare la care lucrez.

Cum am murit înecată din cauza lupului

Probabil aţi auzit de băiatul care păzea oilea. Cel care se plictisea cumplit, şi a vrut să atragă atentia celorlalti. Cum? Urlând “VINE LUPUL!” ….Normal că restul oamenilor s-au panicat, au camuflat oile şi au ascuns băiatul. Însă lupul n-a venit. Đupă nu mult timp, băiatul a început iar să ţipe “VINE LUPU’, VINE LUPU’ !” dar lumea nu l-a mai crezut. Şi oile au murit ucise de lup.

Şi mă gândeam la cum am murit în mare ..La cum am strigat de două ori în glumă că mă înec, şi la cum a treia oară nu m-aţi mai crezut, la cum treia oară am murit în mare.