Ronnie e pe cal

Am dat drumu la televizor. Stiam ca astazi este meciul dintre O'Sullivan si Murphy. Sunt, ce-i drept, un fan foarte mare al lui O'Sullivan si incerc sa nu pierd niciun meci pe care il joaca. In ultimul timp trebuie sa recunosc ca am fost destul de dezamagita, pentru ca acest om nu are adversar. Nu are cu cine sa joace. E mult prea bun si inevitabil castiga un meci inca de dinaintea disputarii lui. Singurul meci care m-a impresionat cat de cat a fost cel cu Perry pe care l-a castigat la mustata, iar Perry ar fi facut surpriza campionatului daca ar fi reusit sa il elimine pe O'Sullivan. Trebuie sa recunosc totusi ca m-am gandit ca O'Sullivan este constient ca nu are adversar, iar pentru frumusetea meciului s-a lasat condus de adversar ca la finalul meciului sa revina spectaculos si sa castige, lasandu-si adversarul cu gura cascata.

Mai nou urmaresc cum joaca O'Sullivan si cat de maiestuos este. Felul in care isi gandeste jocul cu trei mutari in avans mi se pare incredibil. Sau cum isi duce bila alba fix acolo unde are nevoie.

Recunosc, mi-ar placea si eu sa am aceasta indemanare. Ma multumesc totusi ca am indemanare atunci cand vine vorba despre hartiile pe care trebuie sa le fac in fiecare saptamana la firma de servicii salarizare la care lucrez.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu